Povesti create de copii

De data aceasta am facut schimb de roluri si in loc sa le spun eu o poveste,acum copiii au fost povestitori la randul lor.Binenteles au fost ajutati de niste planse frumoase.Le-au dat titlu,au povestit intamplarea cum si-au imaginat-o ei si au creat finalul.

,,Pisicuta si soricelul"

,,Puiul de randunica"

 

Vulpisoara, de F. Sahlin

Vulpişoara era copila cea mai mică a vulpii şi între fraţii ei era cea mai răsfăţată, fiindcă era isteaţă şi îndrăzneaţă.

Într-o bună zi, mama vulpe îşi chema puii şi le spuse:

- Azi vă iau cu mine la vânătoare, ca să vă învăţ cum să vă furişaţi pe lângă animalul ce vreţi să-l prindeţi!

Vulpişoara  zise grozăvindu-se:

- Mă pricep de pe acum la treaba asta. Deseară ma duc să vânez şi aşteptăţi-vă la o masă îmbelşugată!

Mama îi spuse că se cam laudă şi o avertiză asupra pericolelor.

Vulpişoara porni prin pădure cântând.

Pe drum se întâlni cu un viezure, care o întrebă:

- Unde te duci aşa singură, fără fraţii şi părinţii tăi?

- Mă duc să vânez, fiindcă le-am promis celor de acasă o masă pe cinste!

- Noroc bun, mititico! Însă un vânător bun trebuie să fie tăcut, altfel goneşte vânatul!

Apoi vulpişoara îşi continuă drumul în linişte.

Tot hoinărind prin pădure se gândi: “ Ce-ar fi dacă am mânca deseară friptură de iepure ? Am să prind un iepuraş.Uite acolo unul care se joacă în faţa vizuinii lui.”

Se apropie pe furiş,dar, vai, o frunză foşni, şi iepuraşul fugi în vizuină.

Vulpişoara rămase la pândă şi-l văzu pe iepuraş scoţând capul din altă gaură. Până să ajungă la el, iepuraşul se ascunse în alt  loc şi începu să se joace de-a v-aţi ascunselea cu Vulpişoara, până când aceasta se plictisi.

-Doar nu trebuie neapărat să mănânce friptură de iepure deseară. E bună şi cea de pui! îşi zise vulpiţa şi fugi mai departe.

Ajunse repede la o gospodărie ţărănească, de unde avea să-şi aleagă cel mai frumos pui.

Într-adevăr, puişorii se plimbau prin ogradă, unul mai frumos ca altul. Dar înainte ca Vulpişoara să poată înşfăca vreunul, cocoşul o zări şi începu să trâmbiţeze de zor. Auzi şi dulăul şi porni în urmărirea ei. Abia reuşi să scape de colţii câinelui.

“Ei, se pare că nici de friptură de pui nu-i rost astăzi! Lasă că am să găsesc altceva. Dar oare pe pajiste ce se zăreşte?” 

Vulpişoara sări în sus de bucurie când văzu o capră cu iedul ei. Se şi vedea ducând acasă un ditamai iedul! 

Se apropie cu pas tiptil. Când ajunse în apropiere, mama capră se repezi şi o izbi cu coarnele, de o zbură prin aer ca pe un fulg.

Sărmana  Vulpişoară zăcu multă vreme la pământ, încât îi pieri pofta de iezi.

Apoi alergă la vale spre gârlă. Nici friptura de raţă nu era de dispreţuit. Dar ia raţele de unde nu-s! Înotau în mijlocul râului.

“Apropiaţi-vă  de mal, drăguţelor!”, le strigă ea linguşitor. Dar mama-raţă era înţeleaptă şi nu se lăsă ademenită.

“Vino tu la noi aici în apă! Nu vrei să faci o baie?”

Vulpişoara încercă apa cu lăbuţa , dar era mult prea rece, aşa că rămase pe uscat!

“E drept că o friptură de raţă ar fi fost foarte bună, dar n-a fost să fie! Voi găsi altceva!”

Vulpişoara porni în căutarea unei alte prăzi!

Poate chiar o să apuce o veveriţă! Văzu una tăindu-i calea. Vulpişoara o zbughi după ea! Pe când era gata-gata s-o prindă, veveriţa sări în copacul vecin, strigându-i: “ Prinde-mă dacă poţi!” 

Vulpişoara nu putea să se caţăre în copac, aşa că rămase din nou supărată.

Văzu un şoricel fugind.

“Tot e bine şi atât, decât nimic!” îşi zise Vulpişoara şi porni după şoarece.

Însă Ronţ-Ronţ se strecură repede în gaură.

În goana sa disperată, puiul de vulpe intră cu piciorul într-un viespar.

Viespile roiau în jurul Vulpişoarei, iar una mai furioasă i se aşeză pe nas şi o înţepă.

Biata de ea, nu mai putea de durere!

Sătulă de alergătură, o-ntinse drept spre casă.

-Vai, mamă, m-a înţepat o viespe rea şi mă doare îngrozitor!

Mama vulpe îşi mângâie puiul, dar în cele din urmă tot nu se putu opri să-l întrebe:

-Ei, ce bunătăţi ne-ai adus pentru cină?

In lumea dinozaurilor

O tema frumoasa,interesanta si din care invatam lucruri noi.Saptamana aceasta am explorat lumea dinozaurilor,prin observatii,din enciclopedii,pri povesti,poezii,cantecele si pictura.O sa va prezit in continuare povestea lui Dino.

POVESTEA LUI DINO

A fost o dată un dinozaur verde cu coada solzoasă şi labele uriaşe. Dacă nu ar fi fost un dinozaur zâmbitor şi prietenos ai fi putut foarte uşor să te sperii de el. Dino, căci aşa îl chema, era însă cel mai bun dinozaur din lume şi nu ar fi făcut vreodată rău nimănui.

Dinozaurul nostru a ieşit într-o bună zi dintr-un ou de crocobaur şi s-a trezit pe o câmpie plină cu flori. A alergat după nişte fluturi dar s-a plictisit repede. Se simţea tare singur aşa că s-a apucat să-şi meşterească nişte jucării ca să mai treacă timpul. A ros o bucată de copăcel şi a sfefuit-o până când a reuşit să o transforme într-o mică unealtă. Apoi a adunat un braţ de pietricele, le-a coplit în aşa fel încât să intre una într-alta şi le-a vopsit în diferite culori cu ajutorul unor petale de flori. Până să apună soarele Dino reuşise să-şi fabrice propriul lui puzzle. Obosit de atâta muncă, dinozaurul s-a cuibărit la poalele unui copac şi a aţipit.

Cum s-a lăsat seara, animalele de noapte au început să apară. Primele au fost două bufniţe albe cărora nu le-a venit să creadă ce animal aveau în faşa ochilor.

- Tu ai mai văzut aşa ceva?!

- Mi-a povestit bunica o dată că au existat astfel de animale dar zicea că au dispărut de mult…

- Păi şi de unde o fi apărut?

- Parcă mi-a arătatşi o poză bunica…se numeaauu “dinozauri”

- Haha! Ce nume!

Auzind râsetele celor două bufniţe Dino s-a trezit buimac. Păsările au ţipat ascuţit şi s-au ascuns printre crengi.

- Staţi puţin! Nu plecaţi! Hai să ne împrietenim…Pe mine mă cheamă Dino.


Cele două bufniţe au coborât pe o creangă mai joasă şi îl priveau curioase

- De unde ai apărut?

- Nu ştiu. Am ieşit din oul ăla mare…

- Păi şi părinţii tăi unde sunt, Dino?!

- Ce înseamnă “părinţi”?

Bufniţele albe s-au înduioşat imediat. Micul dinozaur era singur pe lume şi nici nu ştia că toţi ceilalţi dinozauri au dispărut de mult de pe pământ. S-au aşezat pe umerii lui şi l-au mângâiat cu aripile. Dino se înveselise aşa că le-a propus să se joace împreună:

- Hai să vedeţi ce-am construit!E un joc cu pietricele din care poţi să formezi o imagine frumoasă cu flori şi fluturi.

Păsările priveau puzzle-ul uimite.

- Vai Dino! Dar tu eşti tare deştept! Ai făcut singur jucăria asta?

- Da, pentru că mă plictiseam…

- Extraordinar, zise una dintre bufniţe. Haideţi cu mine că am o idee!Luaţi şi jucăria asta minunată.


Cei tre prieteni au pornit la drum şi au ajuns la o căsuţă de lemn decorată cu tot felul de păpuşi şi soldăţei. Dino bătea din palme fericit.

- Ce-i aici bufniţelor? E aşa de frumos…

- Asta este o fabrică de jucării

- Serioooos?

- Da, Dino! Hai să le arătăm oamenilor jocul pe care l-ai făcut tu şi dacă ai noroc poate o să te angajeze aici la atelierul de jucării.

Zis şi făcut. Cei trei au intrat optimişti în atelierul de jucării. Oamenii au început să ţipe şi să alerge de colo-colo la vederea dinozaurului verde. Un bătrân cu ochelari pe nas s-a apropiat de Dino şi l-a privit curios.

- Ce fel de jucărie mai e şi asta?

- Un puzzle! i-a răspuns dinozaurul

- Haha! Eu credeam că tu eşti o jucărie măi băiete! Straşnic costum ai…

- Dar nu e un costum…Aşa arăt eu. Sunt un dinozaur şi am creat o jucărie cu fluturi şi flori.

Bătrânelul era gata-gata să leşine de spaimă dar bufniţele l-au apucat de umeri şi l-au aşezat pe un scaun.

- Vă rugăm să nu vă speriaţi. El este Dino prietenul nostru şi se pricepe foarte bine la creat jucării. Ne gândeam că v-ar putea ajuta aici la atelier…

- Dino ziceţi? Bineeee, hai să vedem ce ştie să facă, a aprobat bătrânul bâlbâindu-se.

Nu credea nimic din ce vedea şi spera ca totul să fie un vis ciudat. De frică l-a lăsat totuşi pe Dino să se apropie de maşinăriile de lucru şi să creeze o jucărie. În câteva minute dinozaurul construise un castel din piese minuscule de lemn şi se pregătea să îl vopsească în culori vii.

- Ei! Bată-te să te bată de dinozaur isteţ… Eşti senzaţional!

- Vă mulţumesc domnule…

- Şi mai eşti şi politicos, râse bătrânul care deja nu se mai temea de dinozaurul cel verde.

Bufniţele zburătăceau fericite prin atelier. Se părea că Dino reuşise să-l convingă pe păpuşarul şef că este un dinozaur foarte talentat.

- Dino, vrei să-mi faci plăcerea de a deveni partenerul meu de făcut jucării?

- Bineînţeles domnule…

- Atunci dă-mi voie să îşi strâng laba asta verde şi hai să confecţionăm împreună o nouă firmă pentru atelierul nostru de jucării: DinoLand

Şi uite aşa ultimul dinozaur de pe pământ a reuşit să se angajeze la o fabrică de jucării cu ajutorul prietenelor sale bufniţe. Şi lucrează şi astăzi la tot felul de jucării minunate pe care puteţi să le vedeţi şi voi chiar aici

Şi-am încălecat pe o baghetă fermecată
Şi v-am spus o poveste adevărată.

*Poezia care am invatat-o noi:

DINOZAURII

Am văzut mai ieri în carte

Trei șopârle mari și late.

Am crezut că sunt balauri,

Dar de fapt sunt dinozauri.

Au trăit de mult aici,

Și mai mari, și mai pitici,

Uriașii carnivori

Și micuții ierbivori.

Aveau arme în dotare:

Fălci cu dinţi, labe cu gheare;

Trup robust şi cozi mobile,

Braţe şi picioare agile.

Erau creaturi cam dure

Şi micuţe, şi mature,

Curajoase, fără teamă,

Fără milă – bag de seamă

*Cantcelul despre dinozauri il gasiti aici:http://www.trilulilu.ro/muzica-blues/happy-kids-cantecul-dinozaurilor

CANTECUL DINOZAURILOR

Dinozauri, dinozauri

Parca-ar fi niste balauri

Dinozauri, dinozauri

Toata ziua pe coclauri

Heeei!!

Dintre toti e cel mai tare

Tyrannosaurus Rex

Toata lumea tre’sa-l stie

Il gasiti pe loc in dex

Are gheare , dinti uriasi

Si e cel mai fioros,

El zdrobea pe oricine in cale

Si-l manca cu tot cu os

Dintre toti e cel mai mare

Ultrasaurus il cheama

Cand umbla parca-i cutremur

Dar de el sa nu ai teama!

Se hraneste doar cu plante

Pot fi si copaci intregi

Pe gatul sau lung mancarea

Intra cat pentru opt regi! 

Dinozauri, dinozauri

Parca-ar fi niste balauri

Dinozauri, dinozauri

Toata ziua pe coclauri

Heeei!!

*Acestea sunt operele copiilor:

*Iar la final va recomand niste desene animate educative:

Iedul cu trei capre-poveste

Sarea in bucate

de Petre Ispirescu(film pentru copii)